1) caráre f. pl. cararĭ (lat. carraria it. carraja vfr. charriere pv. carriera sp. carrera pg. carreira. V. carare). Drum de trecut cu picĭoru fie pe munte fie pe cimp orĭ intr’o gradina sh. a.: imĭ place maĭ mult sa merg pe carare de cit pe drumu carelor. Dunga facuta cu peptenele in par in peptanatura: atzĭ face cararea. Fig. A merge pe doŭa cararĭ a fi beat. A scurta cuĭva cararile al face sa nu maĭ vie pe undeva. V. poteca colnic pirtie.