optziuni
  • info

3 intrari

8 definitzii

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CARAITÓR OÁRE caraitori oare adj. s. f. 1. Adj. Care caraie. 2. S. f. Scartzaitoare cu care se alunga pasarile. [Pr.: rai] Carai + suf. tor.

CARAITÓR OÁRE caraitori oare adj. s. f. 1. Adj. Care caraie. 2. S. f. Scartzaitoare cu care se alunga pasarile. [Pr.: rai] Carai + suf. tor.

caraitor ~oare [At: ALECSANDRI T. 392 / Pl: ~i ~oare / E: carai + tor] 1 a Care caraie (1). 2 sf (Trs) Scartzaitoare cu care se alunga pasarile. 3 sf (Fig) Termen injurios intrebuintzat la adresa tziganilor Si: cioara. 4 sm (Arg) Hotz.

CIRIITÓR OÁRE ciriitori oare adj. Care ciriie. Pasari ciriitoare. ♦ (Substantivat f.) Scirtziitoare cu care se alunga pasarile. Prin unele partzi precum bunaoara prin Ardeal gospodarii au un soi de aparate de lemn numite ciriitori...; acestea au mai multe spitze cari prin invirtirea rotzii lovesc intrun clempush intzepenit in fusul lor producind scirtziierea care are de scop sa spatie pasarile. PAMFILE A. R. 148. Pronuntzat: rii.

caraitor m. hotz: limba caraitorilor. Ex. sticlete (dorobantz) cornea (necuratul) pintenog (ofitzer) tzap (preot) etc.

ciriitór m. Care ciriĭe (vorbeshte in argot).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

caraitór (rai) adj. m. s. m. pl. caraitóri; adj. f. s. f. (persoana) sg. shi pl. caraitoáre

caraitór adj. m. (persoana) s. m. (sil. rai) pl. caraitóri; f. sg. shi pl. caraitoáre

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caraitor caraitori s. m. (intl.) bataush.

Intrare: caraitor
caraitor
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
Intrare: caraitor (adj.)
caraitor1 (adj.) adjectiv
  • silabatzie: k-rai-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraitor
  • caraitorul
  • caraitoru‑
  • caraitoare
  • caraitoarea
plural
  • caraitori
  • caraitorii
  • caraitoare
  • caraitoarele
genitiv-dativ singular
  • caraitor
  • caraitorului
  • caraitoare
  • caraitoarei
plural
  • caraitori
  • caraitorilor
  • caraitoare
  • caraitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: caraitor (s.m.)
  • silabatzie: k-rai-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraitor
  • caraitorul
  • caraitoru‑
plural
  • caraitori
  • caraitorii
genitiv-dativ singular
  • caraitor
  • caraitorului
plural
  • caraitori
  • caraitorilor
vocativ singular
  • caraitorule
plural
  • caraitorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

caraitor, caraitoareadjectiv

  • 1. Care caraie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pasari caraitoare. DLRLC
etimologie:
  • Carai + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.