opțiuni

5 definiții pentru cârâitor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârâitor, ~oare [At: ALECSANDRI, T. 392 / Pl: ~i, ~oare / E: cârâi + -tor] 1 a Care cârâie (1). 2 sf (Trs) Scârțâitoare cu care se alungă păsările. 3 sf (Fig) Termen injurios, întrebuințat la adresa țiganilor Si: cioară. 4 sm (Arg) Hoț.

cîrîitór m. Care cîrîĭe (vorbește în argot).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârâitór (-râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cârâitoáre

cârâitór adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitóri; f. sg. și pl. cârâitoáre

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cârâitor, cârâitori s. m. (intl.) bătăuș.

Intrare: cârâitor (s.m.)
  • silabație: câ-râ-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâitor
  • cârâitorul
  • cârâitoru‑
plural
  • cârâitori
  • cârâitorii
genitiv-dativ singular
  • cârâitor
  • cârâitorului
plural
  • cârâitori
  • cârâitorilor
vocativ singular
  • cârâitorule
plural
  • cârâitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)