CARAÍ carai vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice neplacute scurte shi guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicali a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toata ziua se caraie. Car + suf. i.