CARACTÉR caractere s. n. 1. Particularitatea fundamentala a omului care se manifesta in orientarea unitatea shi consecventza ideilor shi actziunilor sale. Sai las [posteritatzii] k o enigma caracterul meu bizar. MACEDONSKI O. I 71. Prin vioiciunea glumeatza a caracterului sau... a lasat placute shi vesele suvenire. ODOBESCU S. 22. Nu avusese vreme ashi dezveli uritul caracter. NEGRUZZI S. I 142. Dans de caracter = dans care exprima actziuni sau sentimente. Comedie de caracter = comedie in care (spre deosebire de comedia de intriga sau de moravuri) intriga ia nashtere din conflictul intre caracterele personajelor. ♦ Calitate morala care se manifesta prin tenacitate vointza ferma perseverentza shi corectitudine. Om de caracter. ♦ Individualitate prezentind trasaturi psihice complexe zugravita cu vigoare intro opera literara. Personajele satirice ale operelor clasice nu sint scheme caricaturi ci caractere. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 341 3/3. 2. Trasatura particulara distinctiva care constituie specificul unui lucru. V. forma aspect infatzishare. Partidul a reushit sa mobilizeze clasa muncitoare la actziuni cu caracter economic shi politic care au culminat prin luptele ceferishtilor shi petrolishtilor din 1933. REZ. HOT. I 151. Caracterul modului de productzie este determinat in ultima instantza de nivelul de dezvoltare al fortzelor de productzie materiale ale societatzii. SCINTEIA 1953 nr. 2701. 3. Semn grafic litera (de tipar sau de mina). Initzialele acestei cartzi cu buchi erau scrise ciudat cu cerneala roshie k singele caractere slave de o... fantastica aratare. EMINESCU N. 44. Accentuat shi: carácter.