carábă² sf [At: ALEXANDRIA, 160/21 / V: ~áibă, că~, ~ávă, (înv) ~ádă / Pl: ~be, ~răbi / E: srb karabe] 1 (Reg) Fluier primitiv pe care și-l fac copiii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. Si: tilincă. 2 Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia Si: hang, bute, cioacă. 3 Pană de gâscă crăpată. 4 (Pex) Cimpoi. 5 (Îs) Umflat~ Umflat ca cimpoiul. Si: căpușă, cimpoi, ciuce, doldora, lubeniță, tobă, țeavă. 6 (Îe) A face pe cineva ~ A face să fie umflat (de mâncare sau din alte cauze). 7 Picior de animal. 8 (Pex) Picior de om. 9-10 (Reg; mpl) Picioare lungi (și dezvelite) de om. 11 (Reg) „Unul din cei trei corni de pe coperișul mutării pe care se bat lețurile”. 12 (Arg) Palmă.