CAPTUSHÍ captushesc vb. IV. 1. Tranz. A coase a fixa a prinde o captusheala la o haina; a dubla haina. Croitorul captusheshte paltonul. 2. Tranz. A acoperi (un obiect) pe dinauntru sau pe dinafara cu un strat de protectzie de izolare de infrumusetzare etc. Ferestrele erau captushite bine cu rogojini groase incit nu se zarea raza de lumina. POPESCU I 106. ◊ Fig. Cerul captushit cu nori tomnatici apasa greu shi parcashi afunda marginile in orizont. REBREANU R. I 70. 3. Tranz. A indesa a ticsi. Dupa trenuri captushite cu infanterie curgeau cele cu artilerie. CAMILAR N. II 101. 4. Tranz. (Familiar) A prinde (pe cineva) a inshfaca a pune mina pe... Stai... k te captusheshte ea Marioara acushi! CREANGA A. 49. Ah! Ce binemi pare K iam captushit [pe cei doi pungashi]! ALECSANDRI T. I 163. ◊ Expr. A captushi bine (pe cineva) = a prinde pe cineva la strimtoare al aranja a io face buna. Tocmai de ceea ce teai pazit nai scapat. Ei k bine mi team captushit! CREANGA P. 206. 5. Refl. (Familiar) A se alege cu ceva. De nu aga dar macar socru... Tot mam captushit cu ceva! ALECSANDRI T. I 101.