captár sn [At: HEM 743/21 / V: căptán, căp~ / Pl: ~e / E: mg kaptár] 1 Capac (din coajă de tei) cu care se acoperea știubeiul de albine, ca să fie apărat de ploaie și de soare Si: captalan (1). 2 (Reg) Coajă de brad întrebuințată de ciobani când mulg oile pentru ca picăturile de lapte care sar să se scurgă înapoi în găleată.