CAPATÁ cápat vb. I. Tranz. 1. A obtzine ceva (in urma unei solicitari sau a unei staruintze). Am venit inaintea judecatzii sa capat dreptate. CREANGA A. 147 ♦ A primi in dar. Ishi baga hainele cele frumoase ce le capata in dasagi. ISPIRESCU. L. 308. 2. A cishtiga a obtzine a agonisi ceva (in urma unui efort sau a unei straduintze). Un copil orfan... a plecat prin lumea mare cum pleaca omul necajit sashi capete pinea de toate zilele. RETEGANUL P. III 27. Aduce piatra la mine shi io platesc cit nu face; ba inca sini bucuros k o pot capata. CREANGA P. 218. Dragoste cum teash lua Numai de teash capata. JARNÍKBIRSEANU78. 3. A primi ceva (in urma unor imprejurari independente de efortul subiectului). De la cine ai capatat tu scrisoarea asta? EMINESCU N. 76. Miam pus zau peana uscata De la tine capatata. JARNÍKBIRSEANU116. ♦ A se alege cu ceva. Cind capat o nota proasta la domnul Gherman mia zis el apoi ma duc acolo shi stau cu unditza. SADOVEANU N. F. 41. 4. (Cu privire la calitatzi stari etc.) A dobindi. O larga dezvoltare a capatat in anii democratziei populare munca artistica de mase organizata de sindicate in rindul muncitorilor shi functzionarilor. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 330 1/3. Ii trebui mult pina sashi capete iar gustul de vorba. CAMILAR TEM. 33. Inauntrul acestor muntzi in care Oltul ajunge un riu lung de o suta de kilometri valea lui capata infatzisharea unui maretz shantier. BOGZA C. O. 176.