capatá (cápat capatát) vb. 1. A obtzine a capata. 2. A primi de pomana. 3. (Trans. de Vest). A culege a recolta. Lat. *capĭtāre de la cāput „capital” (Pushcariu 973; CandreaDens. 241; REW 1635; Philippide II 635); cf. alb. kapëtoń it. capitare „a ajunge” shi der. romanici de la *accapĭtāre (prov. acaptar „ashi spori capitalul” fr. achever „a termina” v. sp. acabdar). Totushi DAR are indoieli in legatura cu aceasta der. intemeinduse pe faptul k acest cuvint nu apare in texte vechi. Criteriul sau nu pare decisiv. Pe de alta parte cuvintul este cu sigurantza pop. shi nu are nimic a face cu mag. kapni „a obtzine” (cf. rom. capui) propus de DAR. Dupa ipoteza abandonata a lui Cretzu 309 ar fi reprezentant al lat. captāre. Cf. scapata.