CÁPAT capete s. n. (Inlocuieshte adesea pe «cap») Extremitate a unui obiect; parte extrema (in special finala) a unei perioade de timp; punct final mai rar initzial al unei situatzii imprejurari stari; margine limita sfirshit. Acuma se vedea la capatul dorintzelor sale! SBIERA P. 97. Fate tu cershitor Ia capatul ist de pod shi eu la celalalt shi sa vezi cum are sa ne deie amindoua carboavele de pomana bietul om! CREANGA P. 298. Casa din capatul ulitzei era galbana cu fereshti poleite de luna cu perdele albe. EMINESCU N. 63. Pe la capatul anului 1593... BALCESCU O. II 41. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfirshit indelungat intins. I se nazari tzarina fara capat a gospodariei colective. CAMILAR TEM. 127. Batrinul dascal... intrun calcul fara capat tot socoate shi socoate. EMINESCU O. I 132. Pe carari pierduten vale Mergen codri far’de capat Cind a serii raze retzii Asfintzind din ceruri scapat. EMINESCU O. I 66. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput; (in legatura cu verbul «a scrie») cu alineat nou. In capat = a) exact deplin in cap. SHi dupa ce se implinesc trei ani in capat [moartea] iar porneshte la dumnezeu sa primeasca porunci. CREANGA P. 313. Eu ma duc sa gatesc banii. Cinci mii in capat? ALECSANDRI T. 257; b) (rar) In frunte in cap. Mindra masa e intinsa... Iar in capat cine shade? ALECSANDRI P. P. 206. Din capat = de la inceput. Spuse din capat toata intimplarea pe undea fost shi cea patzit. CREANGA P. 45. Pina la capat = pina la sfirshit; pina la ultimele consecintze; consecvent. Rupse plicul shi dintro aruncatura de ochi masura toata lungimea scrisorii pina la capat. BART E. 21. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamintului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru) = a face sa inceteze a termina. Deacum logodnei punem capat Curind incepem nunta mare. BENIUC V. 103. A da de capat = a ajunge la sfirshitul unui lucru a duce la bun sfirshit. Locul insushi era o poveste lunga shincurcata... careia nui mai dadeau de capat pina ce nuncetau apasatzi de somn. EMINESCU N. 67. A scoate (sau a duce) ceva la (sau in) capat (bun) = a termina ceva cu succes a izbuti. Seceratul a fost dus la bun capat de femei. STANCU D. 215. De ma vei asculta pe toate ai sa le biruieshti shi sa le scotzi la capat. bun. ISPIRESCU L. 22. Astai o treaba foarte grea shi mare lucru sa fie k so putem noi scoate la capat. CREANGA P. 157. A o scoate la capat cu ceva = a ieshi bine dintro situatzie dintro incurcatura a face fatza unor greutatzi a ieshi la socoteala. Cu lemnele o so scoatem noi la capat iarna asta. A o scoate la capat cu cineva = a se intzelege a avea trai bun cu cineva. Nui chip de a o scoate la capat cu omul acesta. NEGRUZZI S. I 93. 2. (Cu determinari introduse prin prep. «de» ) Fragment marunt ramashitza. Capat de luminare. ▭ Ian trecemi camarade shi mie capatul [de tzigara]. CAMILAR N. I 11. ◊ Expr. Pinantrun capat de atza = tot pina la cel din urma lucru. Au luat tot pinantrun capat de atza. 3. Extremitate a unor obiecte de uz gospodaresc (osia carului bratzele ferastraului sulul razboiului de tzesut etc.). Taie un sulhari de fag shi face un capat minunat. Apoi il ashaza cum trebuie pune roata la loc. CREANGA P. 135.