CÁPAT capete s. n. 1. Partea extrema a unui lucru a unei perioade a unei situatzii sau a unei stari; margine limita sfarshit¹ istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarshit; indelungat intins. Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact deplin. Pana la capat = pana la sfarshit; pana la ultimele consecintze in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru unei situatzii) = a face sa inceteze a termina (cu bine) a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarshit. A o scoate la capat cu ceva = a ieshi cu bine dintro situatzie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intzelege cu cineva. Niciun capat de atza = absolut nimic. Pana la (sau intr)un capat de atza = absolut tot. 2. Fragment; ramashitza de... Refacut din pl. capete (< lat. capita).