CANTITÁTE cantitatzi s. f. 1. Proprietate insushire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput schimbari radicale in calitatea obiectelor ci numai pregateshte aceste schimbari. 2. Insushire a fenomenelor shi a obiectelor de a putea fi marite sau micshorate masurate sau numarate. Orice lucru util k fierul hirtia etc. trebuie privit sub un dublu aspect: al calitatzii shi al cantitatzii. MARX C. I 69. 3. Citime numar marime. Plata muncii dupa cantitate shi calitate. ▭ Sporirea productziei in agricultura shi a cantitatzilor de cerealemarfa a devenit in momentul de fatza o problema de stat o problema a intregului popor muncitor. SCINTEIA 1953 nr. 2695. ◊ (Algebra) Cantitate pozitiva (sau negativa) = cantitate precedata de semnul plus; (sau minus). ◊ Expr. A produce in cantitatzi industriale = a produce in cantitatzi mari. (Fig. glumetz) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importantza de care nu trebuie sa se tzina seama. ◊ (Cuprinzind in sine o idee de superlativ) Calitatea trebuie preferata cantitatzii. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. Versificatzia in limbile clasice se bazeaza pe cantitatea silabelor