CANTÁR cantare s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutatzii unui obiect sau a unei fiintze de obicei a unei marfi. ◊ Expr. A trage la cantar = a) a cantari (mult) a avea greutate (mare); b) a avea importantza. ♦ Cantarire. Inshala la cantar. 2. Unitate pentru masurarea greutatzilor folosita in trecut a carei valoare a variat in timp shi pe regiuni. Din tc. kantar.