cantar sn [At: CANTEMIR I. 1.1 152 / V: can~ can~ / Pl: ~e / E: tc kantar] 1 Unitate pentru masurarea greutatzilor care a variat in functzie de regiune shi perioada intre 44 kg shi 50 kg Si: maja. 2 Instrument pentru masurarea greutatzii Si: balantza. 3 (Ie) A trage la ~ A avea greutate mare. 4 (Iae) A avea importantza. 5 Cantarire. 6 (Ast) Constelatzia Balantzei. 7 (Ban) Nivela pentru zidarie facuta dintro scandura in trei coltzuri avand in partea unghiului de sus un plumb. 8 (Is) ~ de apa Nivela facuta dintro tzeava de sticla cu apa. 9 (Pan) Cumpana fantanii (cu buturuga). 10 (Olt; lmr; is) ~ul pietrelor Buhai. 11 (Trs) Scoaba de care se agatza carma plutei. 12 (Ban) Unealta cu care se ridica trunchiurile mari de copac in car Si: suveica.