CANÓN canoane s. n. 1. Regula norma bisericeasca; tipic¹. ♦ Norma regula de conduita. ♦ Ansamblul cartzilor sfinte acceptate de Biserica. 2. Pedeapsa data de Biserica la calcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferintza chin. 3. Carte ashezata pe altar care cuprinde anumite rugaciuni ale liturghiei. 4. Regula fixa care face parte dintrun ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regula rigida formalista. 5. Compozitzie muzicala pentru doua sau mai multe voci care repeta la intervale fixe aceeashi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 6. Litera de tipar avand corpul de 36 de puncte tipografice cu care se tipareau in trecut cartzile canonice. Din sl. kanonŭ. Cf. fr. canon germ. Kanon.