cánon canoane s. n. 1. Norma regula de conduita bisericeasca; tipic. ♦ Canonul Sfintei Scripturi = lista cartzilor Sfintei Scripturi care Biserica le accepta k fiind scrise sub inspiratzia Duhului Sfant shi cuprinzand revelatzia divina. ♦ Canon bisericesc = norma sau regula privind etica creshtina cultul disciplina clerului shi monahismului organizarea shi jurisdictzia bisericeasca promulgata de sinoade ecumenice sau locale. 2. (La pl.) Canoanele utreniei shi vecerniei = imnuri ale poeziei creshtine din Vechiul shi Noul Testament formate din doua trei patru shase opt sau noua ode (pesne) shi compuse in forma actuala de sf. Andrei Criteanul (†740 d. Hr.). 3. Pedeapsa data de biserica la calcarea unor canoane (1). ♦ (Fig.) Suferintza chin. Din sl. kanonŭ fr. canon germ. Kanon.