cancelár (cancelári) s. m. 1. SHeful guvernului. 2. SHeful cancelariei. Var. (inv.) cantzelar cantzalar. Lat. cancellarius (sec. XVII) var. cu pronuntzarea germ. Der. cancelarie (var. cantzelarie cantzelerie etc.) s. f. (birou sau sectzie a unei institutzii destinata lucrarilor administrative; birou cabinet; sala profesorilor); cancelariat s. n. (cancelarie; functzia de cancelar); cancelarist s. m. (Trans. functzionar de birou) din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 deriva inutil cantzelarie de la rus. cancelarije.