CALUGARÍ calugaresc vb. IV. Refl. A se face calugar (sau calugaritza). O versiune spune k sa calugarit Iar alta k veninul a fost al ei sfirshit. MACEDONSKI O. I 255. Ani sa ma calugaresc Sa ma duc la minastire. TEODORESCU P. P. 301. ◊ Tranz. Se vede k tu ai fost bun de calugarit iar nu de trait in lume sa necajeshti oameni. CREANGA P. 47. Il calugarira puindui numele Paisie. NEGRUZZI S. I 159.