caloian (< gr. kalos „frumos” shi Iani „Ioan”) datina insotzita de cantec care sarbatorea la origine mitul zeului naturii (simbol al vegetatziei care moare shi invie). Oamenii bis. pentru a elimina zeul pagan lau asimilat cu Ioan Botezatorul astfel k data c. a fost fixata in proximitatea solstitziului de vara (24 iunie). Obiceiul este practicat de copii intro zi fixa (a treia martzi sau a patra joi dupa Pashti ori dupa Rusalii) sau mai tarziu in orice zi secetoasa. Obiceiul are o terminologie pop. bogata (Ene Scaloian Ududoi Murmulitza de ploitza etc.) shi este cunoscut numai in S tzarii. Manifestare complexa de joc dramatic cantec shi practici rituale. Caloianul este confectzionat din lut sau alte materiale impodobit shi ingropat in cadrul unui ceremonial traditzional (bocire pomana masa etc.) apoi dupa 3 zile dezgropat shi azvarlit pe o apa curgatoare dupa care copiii stropesc cu apa. Textul poetic o invocatzie pentru ploaie (v. shi paparuda) shi urare de belshug se canta pe o melopee* cu ambitus (2) redus profil ascendent in valori* ritmice egale sau pe melodie de bocet* local cu forma libera improvizata*.