caloián (iéni) s. m. Papusha sau idol de lut care tzaranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa Pashti pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenŭ „de argila” datorita materiei prime (Candrea Noua Revista Romana II (1900) p. 947; DAR). Dupa vechea traditzie abandonata a filologiei romantice este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes tzar al romanobulgarilor la inceputul sec. XIII. Nu pare probabila nici legatura care o propune Giuglea Dacor. X 108 cu alb. llohë „ploaie”.