CALICÍ calicesc vb. IV. 1. Tranz. (in regimurile de exploatare) A face pe cineva calic (1) al saraci al aduce la sapa de lemn. Nici nu vrei sa stai cu noi de vorba dupa ce neai calicit. CAMILAR N. II 93. Neica frate mai calicit! Atita aveam pentru hrana copiilor: un cal shi o carutza. PAS L. I 287. Ce faci voda? Ce gindeshti Pe la noi de cind traieshti? Pe la noi de cind venishi TZara toata calicishi. LIT. ANTIMONARHICA 110. ◊ Intranz. De cind nea oropsit Mai de tot am calicit. TEODORESCU P. 552. ◊ Refl. Tudorel cami saracea Tudorel se calicea. TEODOPESCU P. P. 670. 2. Refl. A nu se indura sa dea banul din punga a fi zgircit. SHin casa te caliceshti pina la lescaie. CARAGIALE O. III 36. 3. Intranz. (Invechit) A cershi. Vazui copiii pe ulitzi calicind. NEGRUZZI S. II 236. 4. Tranz. (Regional) A schilavi a ologi. (Refl.) Zgaiba... sapa tot piciorul... shi se caliceshte vita de isprava. La TDRG.