CALEÁSHCA caleshti s. f. (Invechit) Trasura eleganta cu arcuri foarte flexibile. V. radvan careta brishca. Vreo zece caleshti... au sagetat pe deasupra imashului in galopul cailor au trecut valvirtej pe linga tabara carutzashilor shi sau topit din nou in ceatza. GALAN Z. R. 73. Careta domneasca shi caleshtile suitei trebuiau sa schimbe caii. CARAGIALE S. U. 27. O caleashca trecu in fuga cailor pe ulitza mare. NEGRUZZI S. I 16. Variante: caleásca (GHICA S. 10 NEGRUZZI S. I 15) caleásha (ISAC O. 38) s. f.