CÁLE cai s. f. I. 1. Fashie de teren special amenajata pentru a inlesni circulatzia oamenilor a vehiculelor shi a animalelor; drum. ◊ Loc. adv. Din caleafara sau afara din cale = peste masura neobishnuit foarte. ◊ Expr. A fi (sau a sta a se pune) in calea cuiva sau ai sta cuiva in cale = a se afla (sau a ieshi) inaintea cuiva impiedicandul (sa inainteze sa faca un lucru etc.); a impiedica pe cineva intro actziune a i se impotrivi. A ieshi (sau a se duce) in calea cuiva = a intampina pe cineva. A gasi (sau a afla a crede a socoti etc.) cu cale = a socoti k este nimerit. Caleavalea = treacamearga asha shi asha fie. Ce mai caleavalea = ce mai incolo shi incoace; pe scurt in concluzie. A pune la cale = a pregati ceva a aranja; a sfatui a indruma; a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau sa...) = a fi aproape sa... pe punctul sa... gata de a... ♦ Cale ferata = mijloc de transport terestru destinat circulatziei vehiculelor prin rulare pe shine sau pe cabluri. ♦ (Art.; urmat de determinari care indica numele) Nume dat unor strazi lungi shi largi. ♦ Caile respiratorii = aparatul respirator. 2. Artera de patrundere intrun orash facand legatura cu o shosea importanta. 3. Element al unei constructzii care se deplaseaza un aparat sau o mashina. 4. Succesiune de linii shi centrale intermediare prin care se realizeaza legatura telefonica sau telegrafica intre doua localitatzi. 5. Calatorie. Dor de cale. ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea intoarsa = a se intoarce din drum. Cale buna! formula de urare la plecarea cuiva; drum bun! 6. Distantza departare. A mers cale de doua ceasuri. II. Fig. Directzie luata de o dezvoltare de o actziune de o mishcare; linie. ♦ Metoda mijloc modalitate procedeu. ◊ Cale de atac = mijloc prin care partea nemultzumita de hotararea unui organ de jurisdictzie sesizeaza organul competent in vederea desfiintzarii hotararii shi rejudecarii litigiului. ◊ Loc. adv. Pe cale... = pe linie... prin intermediul... Pe cale administrativa. Lat. callis.