cále f. pl. kĭ (lat. callis it. sp. calle). Linie drum de comunicatziune. Fashie de pamint pavata shosea. Strada care se prelungeshte shi afara din orash spre alt orash orĭ loc. Calatorie: a plecat in lunga cale. Mers directziune de mers: mĭa taĭat calea. Mod de transport orĭ de a lucra: pe ce cale a venit? Pe ce cale aĭ cishtigat baniĭ? Pe calea onoriĭ pe cale legala. Anat. Canal: caile respiratoriĭ. Cale ferata drum de fer (pe ale caruĭ shine circula locomotive shi vagoane). Cale natzionala a statuluĭ. Cale judetzeneasca a judetzuluĭ. Cale primara intorcatura prima vizita a mireluĭ shi mireseĭ la parintzĭ orĭ la rude. Cale vicinala a comunelor rurale. Calea lapteluĭ saŭ drumu robilor o dunga luminoasa pe cer compusa dintr’o infinitate de stele foarte departate. Cu cale de cuviintza bun (opus luĭ fara cale raŭ): asha a gasit el cu cale. A pune la cale a concepe a dispune a face sa se execute. A indemna a sfatui: tu m’aĭ pus la cale sa fac asta. A da cale cuĭva (Ur.) a te retrage din fatza luĭ. A fi pe cale sa facĭ ceva saŭ de a face ceva a avea de gind a umbla sa facĭ ceva. Afara din cale (saŭ din cale afara) neobishnuit extraordinar. Cale buna! Drum bun! Mergĭ sanatos! Caleavalea (cale shi vale) binishor suportabil.