cále (cắi) s. f. 1. Strada drum shosea. 2. Parcurs shi durata a acestuia. 3. Distantza (mai ales in expresia cale de). 4. Mijloc procedeu modalitate. Mr. cale megl. cali istr. cǫle. Lat. callem (Pushcariu 262; REW 1520; CandreaDens. 234; DAR; Pushcariu Lr. 319); cf. it. calle (ven. cale) cat. call sp. calle. Pentru semantism cf. Pushcariu Études de linguistique 40; shi Dacor. VIII 283; shi Rosetti I 174. Cf. calator. Der. docale adv. (Maram. dintrodata); calist s. m. (Arg. om care se plimba alene) in argoul din Bucureshti shi in limbaj fam. desemneaza de obicei pe cei care se plimba in mod regulat pe Calea Victoriei artera principala a orashului. Cale a trecut in ngr. ϰαλειά cuvint care pare a se folosi in unele expresii fixe cum sint πάω ϰαλειά μου „plec ma duc” sau πίγαινε ϰαλειά σου „urmeazatzi drumul”.