CÁLE cai f. 1) Fashie de teren special amenajata pentru circulatzia oamenilor a vehiculelor sau a animalelor. ◊ Din ~ afara peste masura. ~ea vietzii cursul vietzii. Ashi face ~ (sau drum) a) ashi crea posibilitatzi de patrundere undeva; b) a cauta pretext pentru a vizita pe cineva. A gasi cu ~ a socoti k este nimerit. A face cuiva ~ a lasa sa treaca. A sta in ~ea cuiva a impiedica pe cineva sashi ajunga tzinta. Ai tzine ~ea cuiva a) a urmari pe cineva in mod insistent pentru ai cashtiga bunavointza; b) a pandi trecerea cuiva. A pune tzara la ~ a discuta multe shi de toate. A fi pe ~ de a... a fi gata de a...; a fi pe punctul sa... Ashi pune gura (sau burta) la ~ a manca pe saturate. ~ buna! urare facuta la plecarea cuiva; calatorie placuta! A face ~ intoarsa a se intoarce din drum. ~eavalea fie; treacamearga. Ce mai ~eavalea ce sa mai lungim vorba!; ce mai incoloincoace! 2) inv. Strada care servea drept artera principala de circulatzie intrun orash. 3) Linie de comunicatzie. ~ ferata. ~ aeriana. Pe ~ea aerului. 4) la pl.: Cai respiratorii sistem de organe care asigura respiratzia; aparatul respirator. 5) Element al unui sistem tehnic amenajat pentru a permite transportul pe el al unei mashini al unui aparat. ◊ ~ de rulare suprafatza care ruleaza rotzile sau rolele unui sistem tehnic. ~ de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni in radiodifuziune sau in telefonie. 6) fig. Directzie de dezvoltare de mishcare. ◊ Pe ~ administrativa prin organele de administratzie. Pe ~ ierarhica din instantza in instantza. A o lua pe alta ~ a incerca prin alta metoda. 7) Interval care separa doua puncte in spatziu; distantza; departare. A mers ~ de doua zile. [Art. calea; G.D. caii] /<lat. callis