CALCUL (< fr. lat. calculus „piatra”) subst. I. S. n. 1. Ansamblu de operatzii matematice facute cu scopul de a gasi valorile unor marimi fie o anumita expresie matematica (ex. c. valorii numerice a unei expresii algebrice) ♦ C. diferentzial v. diferentzial. C. integral v. integral. Calculul erorilor v. eroare. C. vectorial v. vectorial. C. variatzional (variatziilor) v. variatzie. C. operatzional = capitol al matematicii avand k obiect rezolvarea ecuatziilor diferentziale shi integrale prin transformarea acestora in ecuatzii algebrice. C. tensorial = capitol al matematicii in care se studiaza operatziile cu tensori; dezvoltat de G. RicciCurbastro incepand din 1886 c.t. a permis o formulare concisa a teoriei relativitatzii generalizate. Mashina de c. = mashina pentru efectuarea unora sau a tuturor celor patru operatzii aritmetice fundamentale eventual combinata cu mecanisme auxiliare pentru inregistrare sau imprimare (la m. de c. contabile) pentru sortare (la mashinile de statistica) etc. 2. Ansamblu de operatzii logice shi de reguli shi procedee de efectuare a acestora prin care se deduc teoremele unui domeniu al shtiintzei. ♦ C. logic = calcul analog celui matematic efectuat asupra enuntzurilor transpuse in forma simbolica adica transformate in expresii logice (c. claselor c. predicatelor c. propozitziilor c. relatziilor c. identitatzii.) 3. Combinatzie socoteala apreciere; plan. ♦ C. economic = ansamblu de operatzii logice shi procedee matematice utilizate conform unor anumite reguli in vederea stabilirii shi realizarii unui scop economic a alegerii strategiei necesare in functzie de conjuncturile economice previzibile sau a determinarii situatziei economice la un moment dat. II. S. m. (MED.) Concretziune cu aspectul unei pietricele care se formeaza prin precipitarea sarurilor organice sau anorganice in diferite organe (ex. c. renal c. colecistic); piatra.