Definitzia cu ID-ul 428224:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calaúza (ze) s. f. Ghid. Var. calauz s. m. Mr. megl. calauz. Tc. kila(v)uz (SHeineanu II 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); cf. ngr. alb. kaljaus(ë) bg. sb. pol. kalauz mag. kaláusz. Este unul din putzinele cuvinte care apartzin f. prin forma shi m. prin sens cum sint: calfa catana sentinela. Der. calauzi vb. (a conduce a indruma); calauzitor adj. (care calauzeshte).