CALATORÍ calatoresc vb. IV. 1. Intranz. A face un drum (pe jos sau cu un mijloc de transport) spre a ajunge intrun loc mai departat (mai ales in alta localitate sau tzara); a fi pe drum. Am calatorit o data singur... de la Botoshani la Pashcani. SAHIA N. 26. In patruzeci de ani nu calatorisera decit o singura data la Giurgiu. BASSARABESCU V. 39. Drumurile pe ape shi pe uscat erau putzin cunoscute shi foarte incurcate shi de aceea nu se putea calatori asha de ushor shi fara primejdii k in ziua de astazi. CREANGA P. 184 ◊ (Poetic) Mari cantitatzi de huma calatoresc... cu apele Oltului prefacindul dintrun riu limpede de munte intro apa inceata shi tulbure de cimpie. BOGZA C. O. 140. Stelele sclipesc SHi pe cer calatoresc. ALECSANDRI P. A. 95. ◊ Refl. (Rar) Se calatoreau catre acele curtzi doi oameni. CAMILAR N. II 269. (Poetic) Caii sforaiau shi nechezau in tufishuri vintul se calatorea shoptind prin ierburi. SADOVEANU O. I 130. 2. Refl. Fig. A se sfirshi a trece. Nu trecu mult shi ziua se calatori. CREANGA P. 56. ♦ A muri. Cred k ma calatoresc mama... dushmanii... mau casapit. CAMILAR N. II 430.