CAL cai s. m. 1. Animal domestic erbivor cu copita nedespicata folosit la calarie shi la tractziune (Equus caballus); p. restr. armasar castrat. Calul de dar nu se cauta la dintzi (sau in gura) = lucrurile primite in dar se iau asha cum sunt fara sa se mai tzina seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poshta = a fi intrebuintzat la toate; a alerga mult. Cal de bataie = a) persoana hartzuita muncita de totzi; b) problema de care se ocupa multa lume shi care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal magar = a face sa ajunga (sau a ajunge) intro situatzie mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea a spune) cai verzi (pe peretzi) = ashi inchipui (sau a spune) lucruri imposibile de necrezut. La Pashtele cailor = niciodata. O alergatura (sau o fuga) de cal = o distantza (destul de) mica. Calul dracului = femeie batrana shi rea; vrajitoare. ◊ Compus: calputere = unitate de masura pentru putere egala cu 75 de kilogrammetrifortza pe secunda^[1]. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemanatoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastica; b) piesa la jocul de shah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) caluldracului (sau calulpopii calturtit caldeapa) = libelula; (Iht.) caldemare = mic peshte marin cu capul asemanator cu cel al calului; calutz de mare hipocamp (2). (Hippocampus hippocampus). Lat. caballus.