CAINE caini s. m. 1. Animal mamifer carnivor domesticit folosit pentru paza vanatoare etc. (Canis familiaris). ◊ Expr. (Ir.) A trai (sau a se intzelege a se iubi etc.) k cainele cu pisica sau a se manca k cainii se spune despre doua sau mai multe persoane care nu se intzeleg deloc nu se pot suferi se dushmanesc shi se cearta intruna. A taia frunza la caini = a trandavi; a nu avea nici o ocupatzie. A trai k cainele la stana = a trai bine. Nu e nici caine nici ogar = nu are o trasatura distinctiva o situatzie clara. Nui numai un caine scurt de coada = mai e shi altcineva sau altceva de felul celui cu care avem dea face; caracteristica aspectul in discutzie e comun shi altora. Viatza de caine = viatza grea plina de lipsuri. (Ir.) Umbla cainii cu covrigi (sau colaci) in coada = e mare belshug. ♦ Epitet dat unui om rau hain. 2. Compuse: (pop.) CaineleMare = numele unei constelatzii boreale (din care face parte shi Sirius); CaineleMic = numele unei constelatzii boreale situata intre Hidra shi Orion; cainedemare = rechin de talie mica de culoare albastracenushie cu cate un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); cainelebabei = larva unor fluturi de noapte sub forma de vierme mare shi paros cu un carlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cane s. m.] Lat. canis.