Definiția cu ID-ul 428199:
Etimologice
caimeá (-éle), s. f. – 1. Scrisoare, înștiințare, comunicare. – 2. Bancnotă turcească. – Mr. căime. Tc. kayime (Șeineanu, III, 25; Ronzevalle 131), cf. bg. kaime.
caimeá (-éle), s. f. – 1. Scrisoare, înștiințare, comunicare. – 2. Bancnotă turcească. – Mr. căime. Tc. kayime (Șeineanu, III, 25; Ronzevalle 131), cf. bg. kaime.