CÁDRE s. n. pl. 1. Efectiv de baza al oamenilor muncii dintro intreprindere sau institutzie dintrun sindicat sau dintro organizatzie de partid; corp de oameni ai muncii bine pregatitzi pentru o ramura oarecare de activitate; p. ext. intregul efectiv al unei intreprinderi sau institutzii. Cadrele conducatoare se formeaza in procesul muncii. ▭ Trebuie sa intzelegem o data k din toate capitalurile pretzioase care exista in lume cel mai pretzios shi cel mai hotaritor capital sint oamenii cadrele. Trebuie sa intzelegem k in actualele conditzii de la noi «cadrele hotarasc totul». STALIN PROBL. LEN. 511. Cadrele sint fondul de aur al partidului shi al statului forpa hotaritoare a conducerii de partid shi de stat. SCINTEIA 1953 nr. 2686. Iata Doftana. Peaici... A fost shcoala inalta undeau crescut Otzelitele cadre puternicul scut. BANUS in POEZ. N. 43. ◊ Directzia (sau serviciul sectzia) cadrelor (sau numai cadrele) = organul care se ocupa cu recrutarea repartizarea pregatirea shi calificarea personalului unei intreprinderi al unei institutzii etc. Ashtepta sa intre la directorul cadrelor. V. ROM. decembrie 1950 159. ◊ Expr. A creshte (sau a ridica a pregati) cadre = a ridica nivelul politic ideologic shi calificarea profesionala a cadrelor; a forma cadre noi (in special din rindurile tineretului). In opera de construire a socialismului problema pregatirii cadrelor este una din cele mai importante probleme ale partidului shi statului nostru. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 50. Ridicarea curajoasa a cadrelor tinere la munci de raspundere justa lor repartizare educarea lor partinica shi profesionala trebuie sa constituie grija permanenta a tuturor organelor de conducere ale partidului incepind cu Comitetul Central. SCINTEIA 1953 nr. 2658. ◊ (Rar in forma de sg. cadru indicind un individ din efectivul unei intreprinderi al unei institutzii sau al unei organizatzii de partid sau sindicale) Un cadru bine pregatit. 2. Elementele de conducere shi comanda ale subunitatzilor shi unitatzilor militare. Forma gramaticala: sg. (1) cadru.