Definiția cu ID-ul 1244011:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CADIU s.m. (Mold., ȚR) Judecător de turci. A: Minți aiave, o, cadiule! VARLAAM. Fiind și cadiul de Brăila față. NCL II, 300. Și au făcut și cadiu, judecătoriu cetății. IM, 1754, 79r; cf. NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Și au făcut si cadiu (judecătoriu) cetății. IM 1730, 111r. Etimologie: tc. kadı.