CADÉNTZA cadentze s. f. 1. Repetare regulata a unei mishcari. [Stropii] cad rari shi grei... teribila lor cadentza incepe sa se faca auzita. BOGZA C. O. 61. Acusha la urechei un cintec vechi strabate. Acushi o armonie deamor shi voluptate K molcoma cadentza a undelor pe lac. EMINESCU O. I 96. ◊ Loc. adv. In cadentza = cu mishcari repetate la intervale egale. A marii undealbastre alunecanspumate SHi fulgeran cadentza. EMINESCU O. IV 310. Ale valurilor mindre generatzii spumegate Zidul vechi al monastirei in cadentza il izbesc. ALEXANDRESCU P. 132. 2. Mishcarea regulata shi uniforma a pasului in marsh; numarul de pashi carel executa un militar sau o unitate intrun minut. TZine cadentza... Un doi... trei... patru. CAMILAR N. II 245. Cei mai multzi [invalizi] sint descoperitzi shi inainteaza cu palariile in mina in cadentza unor pashi betegitzi. SAHIA N. 22. Ishi ascutzi auzul aplecind capul sa prinda cu urechea cadentza slaba a pashilor din departare. BART E. 185. ♦ Numarul de lovituri care o arma sau o gura de foc il trage pe minut. 2. Succesiune ritmica a unor unitatzi in muzica shi in poezie. Poet am fost shin libere cadentze Cintai Amorul cemi robi totzi anii. TOPIRCEANU B. 89. Inima iarashi porneshte sami bata SHi baten cadentza de vers! IOSIF V. 64. Vorbele sau ashezat la rind shi sau mladiat in cadentza dupa o lege de armonie. VLAHUTZA O. A. II 107. ♦ Succesiune de armonii dind impresia unei linishtiri care formeaza partea finala a unei compozitzii muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistica situat de obicei in partzile finale ale unui concert pentru instrument shi orchestra.