cadentza (lat. cadentia < cadere „a cadea”; it. cadenza; fr. cadence; germ. Kadenz) 1. Formula de incheiere shi de delimitare a sectziunilor de forma* (perioada* fraza* mai rar motiv*) in cadrul armoniei (III 2) functzionale majorminore. Spre deoseobire de clausula* care reprezinta in muzica de tip monodic* sau chiar in cea polifonica* incheierile melodice c. rezulta in armonie (incepand aprox. de la Rameau incoace) din succesiuni de acorduri* shi conduceri tipizate ale vocilor (2) avand k pivot relatzia DT. Aceasta relatzie defineshte principala c. numita shi c. perfecta (denumire uneori shi autentica) avand k succesiune acordurile de pe treptele* VI; succesiunea IVI da nashtere c. plagale; o oprire pe D(V) se numeshte semic. (c. deschisa sau imperfecta); o succesiune a D cu o alta treapta decat T (in armonia clasica cea mai frecventa: VVI) se numeshte c. intrerupta sau c. inshelatoare). Daca in muzica clasica c. perfecta reunind atat relatzia DT shi pe cea SdT (IIVVI) constituia modelul recognoscibil al intregului sistem de relatzii armonice c. fiind extinsa principial la nivelul intregii forme (Mersmann) in muzica romantica shi mai ales postromantica prin tot mai accentuata cromatizare (v. cromatism) a armoniei prin disonantze* shi intarzierea rezolvarii* (inclusiv nerezolvarea acestora) profilul c. se constituie in raport cu D shi Sd modului* (aflate uneori pe alte trepte decat pe treptele V respectiv IV ale tonalitatzii*). In acelashi timp puternica influentza a melodicului reafirma rolul clausulei in asha fel incat exista in muzica de acest tip o dualitate a functziei armonice shi a celei melodice. 2. Sectziune a formei* in cadrul unui concert* instr. cu caracter de virtuozitate* shi structura libera rezervata solistului*. C. precede in general finalul primei partzi a lucrarii shi constituie un prilej de demonstrare a abilitatzilor tehnice ale instrumentistului; ea consta din prelucrarea materialului tematic al mishcarii (sau a unei teme* proprii). In forma muzicala are functzia de a tensiona rezolvarea armonica a cvartsext acordului V 6/4 5/3 astfel k reintrarea tutti(I)ului sa se produca intrun moment de culminatzie. Acest efect dramatic este realizat prin oprirea orch. pe acordul V 6/4 cu coroana* shi prin urmarirea unui curs ascendent atat in evolutzia constructziei muzicale a c. cat shi in gradarea dificultatzilor tehnice. C. (2) reprezinta astfel o „dilatare” a raporturilor c. autentice. Un tip rudimentar de c. este cultivat de compozitorii sec. 16 (Don Luis Milan Girolamo Cavazzoni) shi consta intro inlantzuire de pasaje rapide cu rol concluziv. In sec. 1718 functzia shi amploarea c. sunt determinate de doi factori: a) cristalizarea armoniei tonale shi b) influentza care opera* napolitana al carui tipar impune includerea unor sectziuni de virtuozitate vocala (aria di bravura) o exercita asupra muzicii instr. Autorii clasici (Haydn Mozart) indica locul c. in partitura* shi acorda interpretului libertatea alcatuirii unei structuri muzicale adecvata posibilitatzilor tehnice shi sensibilitatzii sale. Beethoven introduce notarea riguroasa a c. in cadrul lucrarii shi obligatzia respectarii sale de catre solist (in Concert pentru pian shi orch. in mi bemol major op. 76) procedeu care ulterior este adoptat de majoritatea compozitorilor. Abrev.: cad.