CACIÚLA caciuli s. f. 1. Obiect confectzionat din blana de oaie sau de alt animal shi care serveshte la acoperirea capului. Buna ziua caciula (k stapanutau nare gura)! se spune in bataie de joc unuia care nu saluta. ◊ Expr. Ashi lua (sau ashi scoate) caciula (de pe cap) = ashi descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asha cap asha caciula = cum e omul asha e shi purtarea lui. Ai ieshi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri ashteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se shti a se simtzi) cu musca pe caciula = a se simtzi vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef ashi face de cap. (Bun de) sa dai cu caciulan caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om persoana individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveshte k acoperamant pentru coshuri canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. Cf. alb. kësul’ë.