caciúla (ci) s. f. 1. Motz de pene la unele pasari. 2. Obiect de pus pe cap caracteristic tzaranului facut din blana de miel sau de oaie cu parul pe din afara. 3. Palarie. 4. Prin sinecdoca individ cap. 5. Partea carnoasa a ciupercii. 6. Capac metalic care protejeaza fitilul la lampa cu petrol. 7. Accent circumflex. 8. Acoperish de paie deasupra stogurilor de fan. Mr. megl. catziula. Origine obscura dar cu sigurantza expresiva. Prezentza unor cuvinte k ciocirlan „pasare motzata” ciocirlau „bot” pare a atesta contaminarea temei expresive cioc „plisc” cu coc „obiect rotund” shi in acelashi timp existentza unei forme *ciocirla cu r expresiv k infix cf. cocirla. Pentru forma simpla fara r care trebuia sa fie *ciocila sau *ciocula se poate avea in vedere o metateza caciula k in gamalie < magalie ciocan › cocean etc. Oricum nu este probabila o der. de la lat. Pushcariu Lr. 179 il considera cuvint autohton shi Graur BL V 92 afirma k nu poate proveni din lat. Explicatziile care sau incercat pina acum nu sunt suficiente (o prezentare deja invechita in Jb. XV 108). Este putzin probabila der. din alb. indicata de Cihac II 715 (cf. Meyer 190; Treimer ZRPh. XXXVIII 392; Rosetti II 112); contrariul pare mai sigur. Philippide II 702 indica numai k termenul este „obscur” in timp ce Pushcariu Lat. ti 53 pleca de la un lat. *cat cu suf. cula. Pentru Berneker 466 shi Sandfeld 94 este cuvint balcanic de origine incerta. Pascu Suf. 248 sugereaza un lat. *catteula de la *cattea „pisica” pe cit de artificios pe atit de improbabil. In sfirshit Vasmer JagičFestschrift Berlin 1908 273 explica sb. košulja prin lat. casula; ipoteza dificila imbunatatzita in parte de Scriban Arhiva XXVIII 238 (urmat de Pascu I 60 shi REW 1752) care sugereaza lat. casĭbŭla var. de la casŭbŭla. Plecind de la acelashi etimon PopaLisseanu Limba romana in izvoarele istorice medievale Bucarest 1940 25 a propus gr. ϰασοῦλα care Giuglea Dacor. X 111 datorita unor dificultatzi fonetice il transforma intrun lat. *caciubla sau *caciulla extrem de improbabil. Der. caciular s. m. (persoana care face caciuli; porecla a soldatzilor infanterishti in razboiul din 1877); caciulat adj. (cu caciula; motzat); caciulata adj. (oaie cu multa lina pe cap); caciuleala s. f. (adulare umilintza); caciuli vb. (a aduna a se umili); caciulie s. f. (motz de pene; miner; bulb de usturoi sau de ceapa). Probabil provin din rom. alb. këculj(ë) „motz” këculjer „ciocirlan” këculoń „a avea urechile cazute” ngr. ϰατσοῦλα „boneta” (care ar putea deriva shi de la lat. casula cf. Meyer Neugr. St. IV 29) ϰατσοῦλι „creasta cocoshului” ϰατσουλιέρι „ciocirlan”; bg. kačula „boneta; motz” kačulat „motzat” kačulka „boneta” kačulja se „ashi pune pe cap” (cf. Candrea Elemente 402; Romansky 108; Capidan Raporturile 202); mag. kacsul(y)a „palarie”; kacsulia „capra alba cu capul negru” (cf. cacior).