CACEALMÁ cacealmale s. f. (La jocul de cartzi) Faptul de a simula k ai cartzi bune cu scopul de a cishtiga cu o carte mai slaba decit a adversarului. Pindea sa prinda cacealmalele lui Victor macar k se cunosc deo poshta. C. PETRESCU S. 108. Numa de nu near bate o data toba cu atitea cacealmale! CARAGIALE O. II 226. ♦ Fig. Pacaleala inshelaciune bluf. ◊ Expr. A trage (cuiva) o cacealma = a inshela a prosti (pe cineva). A umbla cu cacealmale = a umbla cu pacaleli cu inshelaciuni.