CABINÉT s.n. 1. Incapere (intro casa intrun apartament etc.) mai retrasa shi mai linishtita decat celelalte destinata anumitor folosintze (pentru lucru in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutzii) unde lucreaza cineva fiindui rezervate exclusiv; birou. 3. Sectzie serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatzii metodice dintro shcoala dintrun orash etc.; b) sectzie de indrumare shi de informare in bibliotecile mari shi in intreprinderi; (ieshit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice shi metodice cadrelor de lectori conferentziari shi propagandishti shi celor care studiau marxismleninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de minishtri. 5. Mobila mica alcatuita dintrun corp bogat ornat shi cu sertare ashezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. te turi. / < fr. cabinet].