Definiția cu ID-ul 1247683:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
băltăréț, -eáță adj., s.m. 1 adj. De baltă; din regiunea bălților. O parte din fîn era băltăreț. 2 s.m. (art.) Vînt călduț și umed, care bate dinspre miazăzi. Băltărețul suflă dinspre Dunăre. • pl. -eți, -ețe. /baltă + -ăreț.