buzdugán sn [At: BIBLIA (1688) 2/4 / Pl: ~e / E: tc bozdogan] 1 Maciuca (scurta) de fier dintro bucata (sau cu coada de lemn) uneori cu maciulie tzintuita (1) Cf ghioaga topuz. 2 Baston cu maciulie in varf care apartzine tamburilormajori care conduc fanfarele militare. 3 (Fig) Putere domneasca. 4 (Pex; inv) Trib in fruntea caruia sta o capetenie avand un buzdugan k semn al domniei. 56 Lovitura de buzdugan (12) Cf batz baston. 7 (Reg) Mai cu care se crapa lemnele Cf maiug. 8 (Reg) Unealta de tors nedefinita mai indeaproape. 9 (Reg) Cruce dubla (facuta) din spice de grau Cf cununa. 10 (Reg) Parte care ramane din cotorul porumbului dupa ce sau taiat jipii Si: cocean tuleu. 11 (Bot) Planta erbacee din familia sparganiaceae cu tulpina erecta ramificata in partea superioara cu frunze lineare rigide erecte cu flori verzialburii shi fructe uscate de forma unei piramide rasturnate care creshte pe malurile apelor prin baltzi shi pe langa paraie in lunile iulieaugust Si: (reg) capuariciului rubanier shovar (Sparganium ramosum).