búza (búze) s. f. 1. Fiecare din cele doua partzi carnoase care marginesc gura. 2. Margine a unei rani. 3. Labie margine a vulvei. 4. Margine. 5. Taietura. 6. Parte superioara culme virf. Mr. buza megl. budza. Probabil bot sau lat. botum „bot” cu suf. za (k in cacareaza galbeaza coacaza pupaza etc.). Dovada semantica este constituita de sensul 6 care nu se explica plecinduse de la acceptzia de „buza” k in bg. buza „obraz”; cf. shi bosumflat. Pentru schimbarea semantica cf. buca. Prezentza cuvintului in alb. (buzë) a determinat pe mai multzi cercetatori sa caute aici etimonul cuvintului rom. (Cihac II 715; Meyer 57; Pascu II 218; cf. Capidan Raporturile 522). Dupa Jokl 11 in alb. ar proveni dintrun cuvint primitiv cu radacina *br „gura” cu suf. zë (cf. lituan. burná „gura” armen. beran „gura”) ipoteza care ne pare incerta. DAR Philippide II 702 shi Rosetti II 112 mentzioneaza doar corespondentza rom. cu alb. fara a trage concluzii. Dupa parerea noastra alb. trebuie sa provina din rom. Nici izvoarele lat. indicate pina acum nu sint convingatoare. Miklosich Alb. Forsch. V 10 se referea cu rezerve la lat. basium; ipoteza reluata de Schuchardt Vok III 50 care se gindea la o confuzie a lui basium cu bucca. Pushcariu 242 (shi JB XI 48) imagina o radacina lat. *bud cf. fr. bouder sp. buz ipoteza abandonata in DAR. In sfirshit Vaillant BL XIV 16 porneshte de la sl. *lobŭza „buza” sau „sarut” cf. lobŭzati „a saruta” shi dabalaza. Der. buza vb. (a face bot ashi umfla buzele); buzat adj. (cu buze groase botos; urit dizgratzios); buzau adj. (bosumflat imbufnat); buzaila (var. buzila) s. m. (porecla pentru botoshi sau pentru copiii plingacioshi); buzar s. m. (butuc pus pe jos spre a servi de suport lemnelor pentru foc); buzish adv. (intrun singur rind unul linga altul formind front comun); buzos adj. (botos); buzur(in) adj. (epitet dat oilor) cf. Draganu Dacor. VI 265; rasbuzat adj. (rasfrint). Din rom. par a proveni bg. buza „obraz” (Romansky 95; Capidan Raporturile 226) buzest „bucalat” budzule „buze groase” budzulast „botos” (Candrea Elemente 407); pol. buzia „gura in limbajul infantil” (Berneker 104); adj. buzatisch „botos”; ngr. μπουσλάω „a fi ratat a da gresh” (Meyer Neugr. St. II 77); alb. buzë „buza”.