BUTÓI butoaie s. n. 1. Vas mare de lemn facut din doage de obicei mai larg la mijloc decit la capete folosit pentru pastrat lichide muraturi etc.; bute poloboc. Paun a dat cep unui butoi cu vin negru virtos. PAS L. I 42. ◊ Expr. Butoi fara fund se zice despre cei ce beau fara masura. A mirosi a butoi se zice despre alimentele pastrate in butoaie care au capatat un miros specific neplacut. A vorbi k din butoi = a avea un glas infundat lipsit de sonoritate. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlantzui un razboi a provoca o catastrofa. Statele imperialiste se inarmau pina in dintzi ashteptind momentul potrivit pentru a reaprinde butoiul cu pulbere. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 16011/2. ♦ Contzinutul unei butzi. Petrache na putut sa cumpere gaz. Oamenii iau spus k vindusera tot butoiul. POPA V. 112. 2. Parte cilindrica la revolvere sau pistoale de tip mai vechi prevazuta cu un mecanism de rotatzie in care se introduc cartushele. Ishi numara cartushele le tzacaneshte capsa le baga in butoiul pistolului shi pipaie cu degetul cocoshul. PAS L. I 96.