Definiția cu ID-ul 543108:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Comp. magh. bujtás.