BUSHTEÁN bushteni s. m. Trunchi de copac (de obicei intreg) taiat shi curatzit de crengi; partea tulpinii ramasa in picioare dupa taiere cu radacinile infipte in pamint. V. butuc buturuga. Inshfaca intro singura mina gleznele subtziri ale lui Ionitza... shi asha purtindul k pe un bushtean porni spre poarta. GALAN Z. R. 271. Pare k un riu de bushteni curge printre muntzi. BOGZA C. O. 372. Peshtii... pluteau alaturi cu bushtenii noduroshi de stejari. ODOBESCU S. III 276. ◊ (K termen de comparatzie pentru a arata imobilitatea insensibilitatea sau izolarea; uneori adverbial) E greu sa te vezi asha deodata strins shi sa stai k un bushtean. SLAVICI O. I 357. Gasi pe totzi mortzi bushteni. ISPIRESCU L. 139. De nu vii baden o luna Ma afli pe cimp nebuna; De nui veni intrun an Ma afli neagra bushtean! HODOSH P. P. 217. De shtiam Cit o sa pat intrun an... Ramineam singur bushtean. TEODORESCU P. P. 324. ◊ Expr. A dormi bushtean = a dormi adinc. Neauzind cocoshul cin tind dormi bushtean pina se apropie ziua bine. SHEZ. V 20. A (se) lamuri bushtean = a lasa (sau a raminea) tot nedumerit in urma unor explicatzii neclare.