BURZULUÍ burzuluiesc vb. IV. Refl. 1. A se minia brusc a se enerva a se zborshi a se rasti a se ratzoi (la cineva). Acum in fatza lor se burzuluia un guard cu cingatoare tricolora peste pintec. PAS L. I 63. ◊ Fig. Ciinele se burzului shi incepu a sari in doua picioare uitinduse zapacit in toate partzile. PREDA I. 59. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba in rau (stirninduse ploaie shi vint). Vremea cea frumoasa incepu a se burzului... shi cit ai clipi un vint puternic urinat de ploaie se revarsa cu tunete shi fulgere. SHEZ. VII 137. 2. (Invechit shi arhaizant) A se rascula impotriva cuiva a se razvrati. Mariata orheienii shi lapushnenii umbla sa se burzuluiasca iar. ... Vor sa se burzuluiasca? Cum vor sa se burzuluiasca? Nu sa mintuit neamul razvratitzilor? SADOVEANU Z. C. 85. ◊ Tranz. Putzini care scapara cu viatza apucind a sari peste ziduri... burzuluisera norodul shi tot orashul alergase la poarta curtzii pre care incepuse a o taia cu securile. NEGRUZZI S. I 153. 3. (Despre par) A se zbirli. Pe fatzai latareatza tzepile nerase de cine shtie cind se burzuluiau ochii mici infundatzi in cap insingeratzi scinteiau k doi carbuni aprinshi peste care sufla un vint naprasnic. REBREANU R. II 139. ◊ Tranz. (In expr.) Ashi burzului creasta = a se ingimfa a se grozavi a se umfla in pene. Pinacuman tzaraaceasta Noi [boierii] neam burzuluit creasta. ALECSANDRI T. I 238.