BURÍC burice s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre totzi. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeshte hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buriculapei = planta erbacee cu flori mici albe sau roshietice dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). Lat. *umbulicus (= umbilicus) prin deglutinare: un buric.