buríc (ce) s. n. 1. Ombilic. 2. Virful degetului. 3. Centru. Mr. megl. istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pushcariu 240; REW 9045; CandreaDens. 200; DAR) prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus in care prima parte sa simtzit probabil k art. indef. cf. it. belico (um)bilico; cf. shi prov. ombelic embelic fr. nombril sp. ombligo port. umbigo. Sandfeld 36 leaga in mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός k shi cum nu ar fi o extindere normala shi generala a sensului primitiv al cuvintului. Der. buricat adj. (proeminent); burica vb. (a bomba a curba); buricatura s. f. (proeminentza).